Invitația a venit cu câteva zile înainte: două seri la Epoque Hotel Relais & Châteaux, în contextul aniversării a 15 ani de existență a celui mai rafinat hotel boutique din București. Locația în sine e o declarație, hotelul fiind situat în apropierea Grădinii Cișmigiu și având detalii spectaculoase, care „vorbesc” despre eleganță discretă și ospitalitate la superlativ. Un loc care, în existența lui, a trecut de pragul a 300.000 de oaspeți și a strâns premii internaționale – de la titlul de Romania’s Leading Boutique Hotel până la prestigioasa cheie MICHELIN pentru excelență în ospitalitate, obținută în 2025.
Ceea ce transforma aceste două seri dintr-o simplă aniversare într-un eveniment memorabil era prezența unui nume greu din gastronomia internațională: Alexandre Bondoux, chef-ul care a adus restaurantului francez La Côte Saint Jacques & Spa două stele Michelin și Steaua Verde Michelin pentru sustenabilitate. Pentru prima dată în România, Bondoux urma să gătească la L’Atelier Relais & Châteaux – restaurantul hotelului – mai întâi într-o cină „la patru mâini” alături de Flaviu Mureșan, head chef-ul casei, apoi în cadrul cinei aniversare propriu-zise.
Octombrie la București poate însemna momentul fragil al toamnei când aerul devine mai rece, iar emoția apărută după experiențe autentice se amplifică. Promisiunea era rară: șansa de a savura preparatele unui chef responsabil pentru două stele Michelin, într-un cadru care sărbătorea atât excelența culinară, cât și constanța în ospitalitate. Cele două seri petrecute la masa lui Bondoux și Mureșan au fost o lecție de umilință, bucurie și respect pentru materia primă, o confirmare că gastronomia de nivel înalt poate fi, în același timp, spectaculoasă și profund umană.
Povestea unui chef care a ales să rămână acasă
Alexandre Bondoux nu e genul de chef care aleargă după spotlight-uri sau concepte efemere. Fiul și nepotul unor restauratori din Joigny, Burgundia, el a preluat un restaurant de familie care era deja o instituție – La Côte Saint Jacques – și l-a dus acolo unde puțini au curajul să viseze. Sub conducerea sa, restaurantul a câștigat atât două stele Michelin, cât și prestigioasa Stea Verde Michelin pentru sustenabilitate.
Bondoux e special pentru faptul că, în loc să deschidă restaurante în marile capitale, a rămas fidel micului oraș Joigny, transformându-l într-o adevărată destinație pentru gurmanzi. „Produsele locale, sezonalitatea, respectul pentru tradiție” – devin sub bagheta lui, din simple cuvinte de marketing, principii trăite zilnic. Și tocmai această autenticitate s-a simțit în fiecare farfurie servită la București.
Patru mâini gătesc cu o singură inimă
Cina „la patru mâini” de pe 3 octombrie a fost un dialog culinar între două lumi care vorbesc, la urma urmei, aceeași limbă, a bucătăriei oneste, care pune produsul în centru. Alături de Flaviu Mureșan, head chef-ul Epoque Hotel, Bondoux a construit un meniu care nu căuta să impresioneze prin complicații inutile, ci prin claritate.
Seara a început cu un amuse-bouche care dădea tonul întregii experiențe: sepie și konjac tagliatelle cu scoici și lapte afumat. Adică un preparat care te face să… taci la prima înghițitură – textura delicată a pastelor, umami-ul discret al scoicilor, fumul subtil care leagă totul. Nimic forțat, nimic excesiv.
Ciupercile de toamnă cu pancetta Mangalița și brânză afumată „Floare de Colț” au fost o declarație de dragoste pentru ingredientele românești. Ciupercile chanterelle – fragede, pământii, proaspete – au dialogat frumos cu intensitatea pancettei de Mangalița, iar brânza de la Floare de Colț a adus acea notă rustică, autentică și care ancorează preparatul în România. Spuma de pătrunjel și cimbru a adăugat o prospețime care echilibra bogăția ansambulului.
Dar clipa care a tăiat respirația a fost homarul Brittany în blanquette, însoțit de legume noi, salicornia și shimeji. Homarul – copt perfect, cu carnea translucidă și dulce – se odihnea într-un sos delicat, în timp ce salicornia aducea acea salinitate minerală care te transporta direct pe coasta Bretaniei.
Pairing-uri alese cu respect
Un detaliu care merită subliniat este că fiecare preparat venea cu două acorduri – unul cu vin și unul non-alcoolic. O abordare paralelă, cu aceeași atenție la detalii. Ceaiul sparkling de la Lysegron 0% Copenhagen se împletea la fel de frumos cu preparate ca și vinurile alese – Château de Saint Cosme Gigondas, Domaine Vincent Carême, Tohani Flori de Gheață. O dovadă că experiența gastronomică autentică nu trebuie să facă compromisuri, indiferent de alegeri.
N-aș putea uita desertul, care avea aerul unei compoziții clasice, dar cu o execuție impecabilă: ganache de ciocolată neagră cu înghețată de castane, gel de vanilie cu rom, trufe și consommé de prune. Ceea ce ar fi putut fi un final previzibil s-a transformat într-o experiență stratificată – gustul amar nobil al ciocolatei negre de calitate superioară se împletea cu crema de castane, aducând o textură catifelată dar și dulceața pământie specifică toamnei. Gelul de vanilie cu rom adăuga o notă caldă, aproape reconfortantă, în timp ce consommé-ul de prune – transparent, parfumat, cu aciditatea fructată – tăia din bogăția ansamblului, lăsând o impresie finală de echilibru perfect.
Cele două seri au reprezentat o mărturie despre ce înseamnă cu adevărat gastronomia de top. Nu am asistat la artificii, nu am văzut gastronie moleculară cu efecte speciale și nici farfurii cu preparate care arată mai bine decât gustul pe care-l au. Am avut însă parte de produse excepționale, tratate cu respect, tehnică invizibilă și o căldură umană care se simțea în fiecare moment.
Fără să-și dorească să impresioneze cu arta lui gastronomică, Alexandre Bondoux a venit să descopere ingrediente românești, să colaboreze cu un chef român și să construiască punți între două culturi culinare. O idee care s-a simțit la fiecare pas, fie că vorbim despre alegerea brânzei de la Floare de Colț, despre Mangalița sau despre mustul românesc, în dialogul autentic dintre tradiție și tehnică.
La final, ceea ce rămâne este confirmarea că gastronomia de nivel înalt e un elogiu despre generozitate, onestitate și despre acea capacitate rară de a face pe cineva să simtă, pentru câteva ore, că e exact unde trebuie să fie.
Și pentru asta, mulțumim, chef Bondoux. Mulțumim, chef Mureșan. Mulțumim, Epoque Hotel, pentru 15 ani în care ați dovedit că excelența are loc și la București.
Foto: Booking.com
