Turta dulce e unul dintre cele mai îndrăgite deserturi ale Sărbătorilor de iarnă și nu numai. Așa cum era de așteptat, turta dulce are o îndelungată istorie, prima formă a ei fiind întâlnită încă de la grecii și egiptenii antici, care o foloseau în tot felul de ceremonii. În Europa, adevărata turtă dulce și-a făcut însă apariția în secolul 11, când Cruciații au adus-o din Orientul Mijlociu, prezentând-o bucătarilor aristocraților, care au început să o reproducă și să experimenteze cu rețetele. Pe măsură ce ghimbirul și alte mirodenii au devenit din ce în ce mai accesibile maselor largi, turta dulce a început să capete popularitate.
Turta dulce și regina
O formă timpurie a rețetei de turtă dulce consta din migdale măcinate, pesmet, apă de trandafiri, zahăr și, evident, ghimbir. Pasta care rezulta din acest amestec era presată în forme de lemn, aceste mici opere de artă servind în acele vremuri pe post de storyboard-uri care aveau darul de a „povesti” știrile zilei, fiind pe placul noilor regi, împărați sau regine. Prăjitura în forma finală era decorată cu vopsea de aur comestibilă (pentru cei care-și permiteau) sau cu glazură albă, simplă, scoasă în relief.
În secolul 16, englezii au înlocuit pesmetul cu făină, adăugând ouă și îndulcitori, rezultatul fiind un produs mai ușor. Primul „turtar” cunoscut i-a prezentat Reginei Elizabeta I-a o turtă dulce cu care a dat-o pe spate. Turta dulce legată cu fundă a devenit apoi populară la târguri și iarmarocuri și, atunci când era oferită în dar, se transforma într-un simbol al iubirii.
În plus, turta dulce avea și o întrebuințare foarte practică: înainte de a se răci carnea, o bucată de turtă dulce foarte aromatizată se sfărâma și se punea pe ea pentru a se masca mirosul neplăcut al acesteia. Să ne amintim că, în acele vremuri, nu apăruseră mașinile de gheață și, cu atât mai puțin frigiderul.
Turta dulce în zilele noastre
Astăzi, turta dulce este un desert făcut la cuptor, care conține ghimbir și, câteodată, scorțișoară, cardamon și anason, fiind îndulcit cu o combinație de zahăr brun, sirop de porumb sau miere.
Turta dulce poate avea variante mai subțiri sau mai groase, fiind tăiată sub formă de inimă, romb, căsuță, omuleți etc și purtând diverse denumiri – pierniczki în Polonia, pernik în Cehia, pryaniki în Rusia, licitar în Croația, pepparkakor în țările scandinave sau speculaas în Olanda. De asemenea, rețetele pot varia, de la cea care aduce cu o prăjitură condimentată din Polonia, la cea americană, în rețeta căreia se folosește o glazură de lămâie.
Cele mai importante orașe europene în care se produce turtă dulce
Prepararea turtei dulci e considerată o adevărată artă în orașe precum Nuremberg, Ulm și Pulsnitz (Germania), Torun (Polonia), Tula (Rusia), Pest (Ungaria), Pardubice și Praga (Cehia), Lyon (Franța) – aici există bresle de turtă dulce, oficializate de autorități încă din Evul Mediu. Colecții antice de turtă dulce sunt prezente în muzeele din Torun și Ulm.
Case de turtă dulce
Casele de turtă dulce au devenit populare în Germania secolului 19, după ce Frații Grimm au publicat colecția lor de basme care includea povestea Hansel și Gretel. De altfel, primii germani stabiliți în America au adus aici tradiția acestor lebkuchenhaeusle. În mod contrar, căsuțele de turtă dulce nu au prins niciodată în Marea Britanie, dar ele există în alte părți ale Europei.
În decembrie 2001, artizanii din orașul polonez Torun au încercat să bată recordul pentru cea mai mare casă realizată din turtă dulce, care fusese realizată tot în Polonia, în localitatea Szczecin – 6000 ouă, o tonă de făină, 3,5 metri înălțime și 4000 de bucăți de turtă dulce, sub formă de cărămidă. Nu au reușit, însă, ulterior niște americani fiind cei care au intrat în Cartea Recordurilor.
Citește și: Prăjituri cu poveste: Pavlova
