Se spune că frumusețea este în ochii celui care privește. Dar, atunci când perfecțiunea detaliilor este „fabricată” – în cea mai mare măsură – cu ajutorul aplicațiilor de manipulare digitală, privitorul nu prea mai are libertatea de a judeca realitatea, ci îndemânarea celui care folosește un program de editare foto. Sau video.
Industria frumuseții este binecunoscută pentru manipularea digitală a majorității vizualurilor, primind de nenumărate ori critici pentru promovarea unor iluzii sau a unor femei cu măsuri imposibile, păr strălucitor și în permanență hidratat, cu un ten perfect, fără imperfecțiuni, dar și a bărbaților cu trupuri bronzate, tonifiate și fără cusur, inducându-și astfel în eroare consumatorii cu produse care, în realitate, arată foarte diferit, nu sunt eficiente sau se adresează unui alt grup de vârstă, interese și câte și mai câte alte variabile.
De multe ori, modul în care sunt folosite capacitățile Photoshop-ului – sau ale altor programe de editare – trece peste limitele unor simple corecturi. Cele mai apreciate programe permit, de exemplu, ca toate componentele unei imagini să fie modificate sau ajustate – pe alocuri sau în întregime –, pot introduce elemente noi și înlătura ori reconfigura porțiuni întregi de pixeli, dând impresia că aceea este realitatea. Ceea ce, în principiu, nu este totalmente greșit dacă există un concept clar, care trebuie să reflecte o anumită idee. Programul poate corecta cam tot: de la fundal și până la formele modelului, la părți din corp… sau corpul cu totul!
Citește continuarea în numărul de iunie al revistei Psychologies.
