Perușii – aceste creaturi încântătoare, care reprezintă prima alegere a unui iubitor de păsări care-și dorește un suflet înaripat în apartament! Perușii sunt mici, viu colorați și foarte activi, se reproduc ușor în captivitate și nu sunt foarte mari consumatori de resurse și timp, precum „rudele” lor, papagalii mai mari.
Perușii nu sunt însă niște păsărele cu un simplu rol decorativ, precum canarii sau cintezele. Cu un peruș poți interacționa și chiar îl poți dresa până la un anumit punct. Sigur, nu pot rivaliza cu papagalii mari în privința gradului de învățare al cuvintelor sau al abilității de a învăța tot felul de trucuri, așa cum se întâmplă cu un cacadu sau cu un papagal Ara, dar vei fi surprins să vezi ce pot deprinde perușii dacă le acorzi timp și… răbdare.
Ce poate fi învățat un peruș
Perușii pot fi învățați să:
- Vorbească și să imite vorbirea umană
- Limiteze comportamentul nepotrivit, precum ciupitul
- Vină pe deget
- Fie mângâiați cu mâna fără să se opună
- Facă mici trucuri
Ca să-ți dresezi perușul, trebuie să-i acorzi timp în exclusivitate. Trebuie să fii răbdător și calm. Dacă pasărea este deja obișnuită cu tine, a fost înțărcată și îți mănâncă din palmă, îți va fi mai ușor, fiindcă va fi deja obișnuită cu comportamentul și vocea ta și va avea încredere de la început în ceea ce o vei învăța.
Perușii sunt păsări foarte sociale iar comportamentul lor nativ este să trăiască în grupuri mari. Șansele de succes în privința dresării și antrenării perușilor cresc dacă ai un singur exemplar. În acest fel, pasărea se va concentra pe ceea ce o înveți și va avea tendința de a te imita și a-ți căuta companie. Tu și familia ta veți deveni grupul ei.
Înainte de a începe dresarea perușului, trebuie să faci câteva mici schimbări în mediul lui înconjurător. Ceva mai târziu vei dori ca perușul să zboare liber prin încăpere, dar la început, dacă abia ai adus perușul acasă, colivia păsării trebuie ținută într-o cameră liniștită, în care să nu se streseze. Vizitează-l de câteva ori pe zi pentru a se obișnui cu tine și a te recunoaște și acordă-i două zile de acomodare înainte de a începe antrenamentul. Perușii adoră meiul, așa că pregătește o porție la-ndemână, pentru recompensă.
Cum înveți perușul să vină pe deget
Odată ce perușul s-a acomodat cu noul lui mediu, trebuie să construiești o bază de încredere, iar cel mai bun mod este de a sta lângă colivia lui și a-i vorbi. Fă asta timp de câteva zile, uzând de un ton cald și prietenos când îi schimbi mâncarea și apa și îi faci curat.
După o vreme, pasărea va căpăta încredere în tine și vei putea trece la următorul pas. Introdu mâna în colivie, dar nu atinge perușul, ci lasă-l să înțeleagă că mâna ta nu reprezintă o amenințare. Următorul lucru pe care trebuie să-l faci e să folosești o mică stinghie de lemn, pe care să o ții în interiorul coliviei, chiar în fața perușului, lipită de burtică. Îndeamnă-l cu voce blândă să urce pe ea și repetă-i asta de multe ori. Repetiția va face perușul să înțeleagă că e vorba de o comandă. Oferă-i niște mei, pentru a-l convinge să urce pe stinghie. Iată un video din care înveți cum se procedează:
Când perușul a urcat prima oară pe stinghie, nu uita să-l recompensezi și să-l lauzi. Îl poți plimba prin colivie, în timp ce stă pe stinghia mobilă, ducându-l pe altă stinghie, fixă. În timp, schimbă stinghia cu propriul deget, iar perușul va urca pe el așa cum face pe stinghie.
Cum înveți perușul să vorbească
Acesta e un proces care cere, de asemenea, timp și răbdare. În plus, locul și momentul pentru lecțiile de vorbire sunt importante. Pasărea nu trebuie să fie obosită sau distrasă de alte activități ce au loc în cameră.
Odată ce perușul s-a acomodat cu tine, poți începe să rostești un cuvânt pe care să i-l spui încontinuu. Poate fi folosit într-o frază, dar cuvântul trebuie să se repete suficient de mult cât perușul să-l rețină. Perușul va spune primele lui cuvinte pe un ton jos și rapid și, pe măsură ce le va reține, va începe să le repete de unul singur.
Progresează apoi, alegând propoziții simple. Când nu faci „lecții” cu el, vorbește-i ca într-o conversație normală, considerând că înțelege ceea ce-i spui. Cu cât se obișnuiește mai mult cu vocea ta și a celor din casă, auzindu-vă zilnic, cu atât îi va fi mai ușor să „vorbească”.
Perușilor le plac sunetele înalte și muzica, iar din acest motiv femeilor și copiilor le va veni mai ușor să-i învețe să vorbească. Nu toți perușii vorbesc, dar unii pot deprinde un vocabular destul de extins. Masculii sunt mult mai predispuși să învețe să vorbească decât femelele.
Cum înveți perușul să nu mai ciupească
Aici, cheia e să înțelegi de ce ciupește perușul. Iată câteva motive:
- I-ai invadat spațiul personal atunci când nu-și dorea asta
- Perușul se joacă și ciupește când e prea entuziast
- Dresajul incorect îl încurajează să ciupească
- Devine gelos pe unul dintre membrii familiei
- Dacă îl ții pe mână și nu-i acorzi atenție, te poate ciupi tocmai pentru a i-o acorda
- Dacă își protejează ceva din interiorul coliviei
- Dacă porți ceva nou și perușului îi e teamă de acel accesoriu (inele, pălărie, etc)
- În timpul schimbărilor hormonale din perioada de împerechere
Încearcă să înțelegi ce-l nemulțumește și elimină motivele. Abține-te să-ți tragi mâna imediat sau să țipi atunci când ești ciupit. Vorbește-i pe un ton liniștit și spune-i „nu ciupi” de mai multe ori. Pe măsură ce dezvoltă o înțelegere mutuală, neplăcutul obicei al ciupitului ar trebui să dispară, încet-încet.
Iată și câteva semne care indică faptul că perușul se pregătește să ciupească:
- Deschide ciocul continuu
- Întinde capul spre tine, gata de „acțiune”
- Face zgomote și cârâie, încercând să te țină la distanță
- Se umflă în pene, încercând să pară mai mare
- Își întinde aripile, stă țanțoș
Dacă se află într-o stare emoțională, e speriat sau îl deranjează ceva:
- Se ascunde într-un colț al coliviei sau sub un obiect
- Zboară din preajma ta
- Tremură
Cum să te porți cu un peruș
Perușii consideră tăcerea ca pe o posibilă amenințare, de aceea cel mai bine e să le vorbești pe un ton blând și să-i avertizezi că urmează să le umbli în colivie sau să o atingi pe dinafară. Nu țipa niciodată la peruș și nu-l lovi! Perușii răspund mult mai bine la comportamentul afectuos și la încurajarea pozitivă. De asemenea, nu menține un contact vizual prelungit cu ei, fiindcă pot percepe asta ca pe o altă amenințare.
Perușii care au deprins câteva cuvinte vor reveni la „vorbirea” papagalicească, atunci când se întorc într-o comunitate mare de peruși. Iar dacă ai alocat mult timp pentru a-l învăța să vorbească, vei fi dezamăgit să vezi că timpul a fost în van, odată ce s-a reîntâlnit cu alți peruși.
