Majoritatea oamenilor au impresia că cei mai cunoscuți creatori de modă din lume trăiesc într-un mediu exclusivist, în care domnesc doar frumusețea și banii. Totuși, în spatele kilometricelor covoare roșii și al rochiilor haute couture se ascund și sentimente puternice de ură, furie și disperare. Acest mediu ideal în aparență pare un măr perfect la exterior, în miezul căruia uneori găsim povești suficient de toxice încât să acopere frumusețea produselor luxoase, cu prețuri piperate. Pe principiul „Bine ai venit, rău ai nimerit!” pășește în această lume pe alocuri bizară a modei pentru a descoperi relatări mai puțin fericite, din spatele scenelor strălucitoare.
Dolce & Gabbana
Dolce & Gabbana, celebra casă de modă de renume mondial, reprezentată de un duo de designeri sicilieni, s-a confruntat în 2018 cu un boicot global după ce a lansat o reclamă controversată: aceasta prezenta un model chinez care se lupta să mănânce o porție de spaghete cu bețișoarele tradiționale. Spotul publicitar a făcut parte din campania „D&G Loves China”, iar reacția publicului a fost una de-a dreptul explozivă, acesta considerându-l rasist. Repercusiunile pentru firmă au fost drastice: magazinele din China au înlăturat produsele firmei de pe rafturi, modelele au refuzat să defileze la o prezentare de modă deja planificată, iar protestatarii din toată lumea au ars cu furie hainele D&G.
Poate părea ciudat, însă acesta nu a fost primul boicot de care au avut parte cei doi. În 2015, Dolce i-a spus unui reporter că bebelușii născuți prin fertilizare în vitro sunt „sintetici”. Acest comentariu scandalos a dat naștere unui răspuns dur din partea publicului: însuși artistul Elton John i-a numit în mod public „arhaici” pe cei doi designeri, iar un grup de susținători ai drepturilor LGBTQ+ a organizat un protest în fața magazinului D&G din Londra. Dolce & Gabbana au pus acel comentariu pe seama educației lor religioase stricte, însă scuza nu a mulțumit pe nimeni. Gabbana a comis și el o greșeală majoră, care a atras critici acerbe asupra companiei. Designerul a comentat la fotografiile unui blogger cu Selena Gomez de pe Instagram cu sintagma „è propio brutta”, care tradusă aproximativ înseamnă „e pur și simplu urâtă”.
Alexander McQueen
Lee Alexander McQueen și-a început cariera de designer la doar 16 ani, urmând cursurile de croitorie ale elitei londoneze Savile Row. Ulterior, acesta a trecut la design teatral și apoi a urmat cursurile unei universități prestigioase. Pentru lucrarea de absolvire, McQueen a prezentat colecția „Jack Spintecătorul își urmărește victimele”. Hainele au fost mânjite cu sânge fals și „decorate” cu păr uman – lucrări unice, pe care influenta stilistă Isabella Blow le-a îndrăgit maxim.
Blow a devenit o prietenă bună și un susținător financiar important pentru Alexander, oferindu-i conexiuni vitale pe măsură ce acesta a progresat în lumea modei. Lui McQueen i-a plăcut întotdeauna să șocheze – pe lângă creațiile intrigante, amintim de celebrul show în care designerul a angajat-o pe Aimee Mullins, un model cu ambele picioare amputate, pentru care a creat două proteze din lemn sculptat.
În 1996, McQueen a devenit designer șef la Givenchy, dar s-a simțit îngrădit de tradițiile casei de modă din Paris și s-a întors la Londra, pentru a lucra sub propriul nume. În 2007, Isabella Blow și-a luat viața ingerând un erbicid foarte toxic. Aceasta suferea de depresie, iar faptul că relația ei strânsă cu McQueen s-a disipat de-a lungul timpului a afectat-o enorm. În februarie 2010, McQueen a fost găsit spânzurat în casa sa din Londra, la doar câteva zile după moartea iubitei sale mame.
Hugo Boss
Hugo Boss este un brand de modă german, ale cărui campanii publicitare atractive îi maschează trecutul rușinos. În 1924, Hugo Boss a deschis o fabrică în Metzingen, unde confecționa haine de lucru și pelerine de ploaie. La scurt timp după inaugurare, firma a fost abordată cu propunerea de a realiza cămăși pentru partidul național-socialist, devenit ulterior partidul nazist. Până în anul 1931, Boss a fost un membru cu drepturi depline al naziștilor și unicul producător de uniforme pentru Waffen SS, Tineretul Hitler și armata germană.
Pe măsură ce al Doilea Război Mondial a înaintat în istorie și forța de muncă s-a micșorat, Boss a cooptat muncitori îndepărtați cu forța din Polonia și Franța, pentru a-și menține fabrica deschisă. Personalul fabricii era alcătuit majoritar din femei, iar adăpostul lor era o tabără sărăcăcioasă, unde igiena era precară, iar protecția împotriva bombardamentelor nocturne era practic zero. După război, lui Boss – în calitate de nazist activ – i-a fost interzis să mai conducă o afacere. Totuși, designerul a făcut apel la această decizie, iar compania Hugo Boss a înflorit în continuare și a devenit brandul de lux de astăzi.
Gianni Versace
Gianni Versace era considerat cel mai celebru creator de modă din lume în dimineața zilei de 15 iulie 1997, atunci când și-a părăsit conacul din South Beach, Miami. Acesta și-a făcut obișnuita plimbare până la o cafenea locală și, odată ajuns acasă, a fost împușcat cu două gloanțe în ceafă. Ucigașul a fost identificat drept Andrew Cunanan, care era deja subiectul unei anchete FBI: Versace a devenit în acea zi a cincea victimă a criminalului.
Cunanan provenea dintr-o familie privilegiată de pe Coasta de Vest și a fost pentru un timp student al unei facultăți private, la care a renunțat pentru a lucra ca escortă masculină. Andrew – pe care prietenii l-au descris mai târziu drept un mincinos compulsiv – a luat un zbor către Minnesota în aprilie 1997 și l-a ucis pe Jeffrey Trail, un prieten bun de-al său. Câteva zile mai târziu și-a împușcat fostul iubit, David Madson. Cunanan s-a mutat apoi în Chicago, unde a ucis un străin (Lee Miglin) și i-a furat mașina pentru a putea conduce către New Jersey. Următoarea sa victimă a fost groparul William Reese, pe care l-a împușcat înainte de a-i fura camioneta de culoare roșie.
Cu acea camionetă, Cunanan a fugit către Miami, unde a petrecut două luni cazat la un hotel de lângă conacul lui Versace. După uciderea faimosului designer, Cunanan a abandonat camioneta, în interiorul căreia poliția a găsit articole din ziare care relatau crimele sale. În acel moment, peste 1.000 de agenți FBI îl căutau pe ucigaș. Când a fost găsit, agenții l-au urmărit până la un ponton de lângă casa lui Versace, dar când s-au apropiat, Cunanan s-a împușcat fatal în cap. Nimeni nu știe ce a declanșat această criză de ucigaș în serie a lui Cunanan sau de ce l-a vizat fix pe Gianni Versace. Familia designerului a declarat că cei doi nu s-au întâlnit niciodată, deci decizia crimei rămâne incertă.
Yves Saint-Laurent
Yves Saint-Laurent s-a născut în Algeria în anul 1936. Era un copil timid și sensibil, care era în mod constant agresat de către colegi la școală. Scăparea de injuriile colegilor a fost câștigarea unui prestigios concurs de design vestimentar, în urma căruia a plecat la Paris la vârsta de 17 ani. Acolo, Saint-Laurent a fost angajat de către designerul Christian Dior, iar modelele sale intrigante au transformat imaginea tradițională a mărcii franceze. Când Dior a murit brusc, în 1957, Saint-Laurent a devenit designerul-șef al faimoasei case de modă.
Temele futuriste alese de Saint-Laurent nu i-au impresionat pe clienții fideli ai casei Dior, iar atunci când acesta a fost chemat să servească în armata franceză în 1960, angajatorii săi au fost mai mult decât binevoitori să-l lase să plece. Saint-Laurent a rezistat timp de 19 zile ca soldat, perioadă în care condițiile dure și tratamentul brutal din partea celorlalți recruți l-au adus în pragul unei căderi psihice. A fost internat la un spital militar unde a fost supus unei controversate terapii cu șocuri electrice. De asemenea, designerului i s-au administrat medicamente psihotrope puternice, menite să-i „amorțească” mintea fragilă la acel moment. Din cauza acestei internări, Saint-Laurent a fost concediat de casa de modă Dior și înlocuit rapid de un designer rival.
La ceva timp după căderea lui, Saint-Laurent și-a revenit într-o oarecare măsură și și-a înființat propria casă de modă. Totuși, designerul s-a luptat cu boli mintale de-a lungul vieții și a dezvoltat o dependență de droguri halucinogene, cocaină și alcool. Bineînțeles, acesta și-a pus dependențele pe seama timpului chinuitor pe care l-a petrecut în condițiile din armată.
Citește și: Tendințe ciudate din lumea modei
