Multe dintre obiceiurile din zilele noastre sunt considerate lucruri normale, pe care le facem de-o viață și care par că există dintotdeauna. Greșit. De-a lungul timpului, lumea modei a îmbrățișat aceste obiceiuri dintr-un motiv anume. Ele s-au păstrat, dar nu trebuie să uităm că unele au fost influențate de diverse evenimente, istorice și de o importanță majoră, în vreme ce altele au la bază povești interesante. Să trecem așadar în revistă câteva dintre tendințele din istoria modei și poveștile din spatele lor:

De ce ne vopsim unghiile

manichiura verde
Foto: marigo20

Probabil îți imaginezi că maniciura e un obicei relativ recent apărut. Ei bine, cea mai veche trusă de manichiură din lume, una făcută din aur masiv, datează din jurul anului 3200 î.Hr., având o vechime de peste 5000 de ani. A fost creată de anticii babilonieni, despre care se știe că le plăcea să-și îngrijească unghiile.

Elitele Dinastiei Ming, din China, erau, de asemenea, fanii unghiilor vopsite, folosind în acest scop un amestec de albuș de ou, gelatină și cauciuc. Rezultatul? Unghiile lor erau purpurii și negre. În Anglia, Regina Elisabeta I-a, o adevărată fashion icon a epocii ei, era foarte admirată pentru manichiura impecabilă și pentru mâinile ei frumoase.

Suzanne Shapiro, cercetătoare la The Costume Institute, din cadrul Metropolitan Museum of Art, din New York, afirmă că unghiile lungi nu erau deloc practice pentru munca fizică grea, prin urmare erau abordate doar de către femeile din înalta societate. În același timp, însă, Shapiro spune că aceasta era o tendință, care apărea și dispărea. În anii ‘20 și ‘30, manichiura de tip French era la modă. Apoi, în anii ‘60, femeile preferau un look mai natural și își vopseau rareori unghiile.

De ce purtăm verigheta pe inelar

Verigheta se poartă, în majoritatea culturilor, pe al patrulea deget de la mâna stângă, atât de către mire cât și de către mireasă. Te-ai întrebat vreodată de ce purtăm inelul de căsătorie pe degetul… inelar?

vena amoris
De la romani am aflat de existența „venei amoris” / Foto: Wikipedia

Tradiția vine din vremea romanilor. Romanii aveau credința că există o venă care face legătura direct între inimă și degetul inelar. Au numit-o vena amoris („vena iubirii”) și, automat, s-au gândit că verigheta ar trebui să fie pusă pe acest deget. Foarte romantic, nu-i așa? Și, oricum, știința modernă a dovedit că toate degetele sunt conectate printr-o venă la inimă. Deci romanii nu greșeau cu nimic.

Altfel, primele exemple de verighete le avem din Egiptul Antic, din urmă cu 6000 de ani, dar obiceiul purtării verighetei în Europa se regăsește în Grecia și Roma Antică, fiind transmis apoi, de-a lungul secolelor.

De ce-și epilează femeile picioarele

shaved legs
Foto: info79577

Femeile nu și-au epilat dintotdeauna picioarele. Sub domnia Reginei Elisabeta I-a, care era o trendsetter-iță a vremurilor ei, femeile nu se rădeau pe picioare. În schimb, poliția modei din acea epocă dicta faptul ca femeile să-și radă părul de pe frunte și sprâncenele, pentru a avea figurile mai lungi și mai luminoase. Nicio vorbă, însă, despre picioare.

Abia al Doilea Război Mondial avea să schimbe ceva în această privință. În timpul războiului, Statele Unite au trecut printr-o criză a ciorapilor, deoarece guvernul a redirecționat nailonul folosit la producția de ciorapi de damă către producția de parașute de război. Pentru femei, asta a însemnat faptul că erau nevoite să-și expună picioarele în public. Cum deja normele sociale nu mai permiteau ca ele să și le arate pline de păr, au început să și le radă. După război, pe măsură ce fustele au devenit mai scurte, tendința s-a generalizat și s-a împământenit.

De ce părul lung este asociat cu femeile

par lung
Foto: Drobot Dean

Pletele au avut perioadele lor de mărire și decădere în istoria modei, dar un singur lucru a rămas constant în toate culturile Pământului: „așteptarea” ca o femeie să aibă părul lung. Știm asta încă de la întruchiparea Afroditei cu plete la scrisoarea Sfântului Pavel către Corinteni, în care acesta nota: „Dacă o femeie are părul lung, atunci e o femeie glorioasă”.

Kurt Stenn, autorul cărții Hair: A Human History, spune că aproape întotdeauna femeile au avut părul mai lung decât al bărbaților. Dar de ce?

Conform lui Stenn, fost profesor de dermatologie și patologie la Universitatea Yale, părul este un obiect al comunicării. Pletele transmit mesaje legate de sexualitate, credințe religioase și putere. În mod special, el afirmă că părul comunică sănătate și bunăstare. „A avea păr lung înseamnă a fi sănătos. Trebuie să mănânci bine, să nu ai nicio boală, nicio infecție în organism, să fii odihnit și în formă. Pentru a avea părul lung, trebuie ca nevoile din viața ta să fie satisfăcute, ceea ce implică automat o bunăstare”, spune Stenn.

De ce se rad femeile la subraț

De secole, bărbații și femeile au păr la subraț. Și atunci, de ce 95% dintre femei se rad sau se epilează în această zonă? Cine s-a trezit într-o zi și a decis că părul la subraț al femeii este dizgrațios?

reclama harpers
Reclama din Harper’s Bazaar care a schimbat… subrațul femeii

Pentru acest lucru ar trebui să mulțumim unei reclame din revista Harper’s Bazaar, din anul 1915. Înainte de asta, „tufișul” de la subraț era un lucru obișnuit. Dar acea reclamă vorbea femeilor despre faptul că dansul modern și rochiile fără mâneci erau lucruri la mare modă și că „părul inacceptabil” trebuie să dispară. Reclama prezenta fotografia unei tinere într-o rochie fără mâneci. Brațele acesteia erau ridicate deasupra capului, dezvăluind subrațele perfect epilate.

În numai câțiva ani, și în urma unor campanii publicitare care susțineau ideea, subrațul ras al femeii a devenit un lucru obișnuit, iar părul prezent în acest loc – ceva jenant. În anul 2013, un studiu al Universității de Stat din Arizona a măsurat dezgustul provocat de femeile cu păr la subraț, răspunsurile primite fiind din gama: „Cred că femeile care nu se epilează la subraț sunt dezgustătoare”.

Și totuși, există voci care spun că întoarcerea la „natură” are adeptele ei. Un raport recent menționează că una din patru femei ce fac parte din categoria millennials nu se epilează la subraț. Probabil, totuși, raportul exagerează.

De ce fetele poartă roz și băieții albastru

roz bleu
Foto: fascol.com

Am fost cu toții în această postură. La botez, culorile predominante, de la fețele de mese la șervețele – corespund sexului bebelușului. Bleu pentru băieți, roz pentru fete. Dar lucrurile nu au stat dintotdeauna așa.

Secole la rând, copiii cu vârste mai mici de 6 ani erau îmbrăcați în marea lor majoritate în rochițe albe. Bumbacul alb putea fi spălat și curățat, reprezentând o opțiune practică. La începutul secolului 20, însă, au apărut… culorile și, automat, diferențierile între fetițe și băieți. Numai că aceste culori nu aveau semnificațiile celor din zilele noastre, lucrurile stând fix pe dos. Un articol publicat în 1918 într-o cunoscută revistă de modă, preciza:

„Se acceptă regula generală ca rozul să reprezinte băieții și albastrul deschis fetele. Motivul este că rozul, fiind o culoare mai puternică, e mai pretabilă pentru băieți, în vreme ce bleu, mai delicată și mai grațioasă, e mai asortabilă cu fetele”.

Și totuși, această regulă nu era extrem de răspândită. În 1985, lucrurile s-au schimbat odată cu apariția ecografiilor prenatale, care permiteau părinților să vadă sexul copilului înainte de naștere. Părinții au început să facă shopping pentru cei mici înainte ca ei să vină pe lume, iar comercianții și-au individualizat marfa în culori bine definite: roz pentru fetițe, bleu pentru băieței.

De ce nasturii de la hainele femeilor sunt pe partea opusă celor de la hainele bărbaților

nasturi
Foto: Canva Photos

Știm foarte bine că nasturii de la hainele femeilor sunt pe partea stângă, iar cei ai bărbaților pe dreapta. Există o explicație istorică pentru acest lucru, relevată de Melanie M. Moore, cea care a creat brandul Elizabeth & Clarke: „Când s-au inventat nasturii, în secolul 13, aceștia erau, ca orice tehnologie nouă, foarte scumpi. Femeile înstărite nu se îmbrăcau singure, ci erau îmbrăcate de servitoare. Cum majoritatea oamenilor erau dreptaci, era mai simplu ca atunci când cineva închidea la nasturi pe altcineva care stătea în fața lui, să aibă nasturii la mâna dreaptă.”

Cât despre nasturii cămășilor bărbătești, istoricul de modă Chloe Chapin îi asociază cu serviciul militar. „Accesul la armă dicta totul”, spune ea, notând că o armă de foc înfiptă la brâu (cu mâna dreaptă) își făcea loc cu mare ușurință dacă respectiva cămașă avea nasturii pe dreapta.

Citește și: Frumusețe în epoca Victoriană. Ce metode foloseau femeile acum 200 de ani

Ti-a placut? Da mai departe:Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter