La începutul fiecărei veri începem pregătirile pentru plajă și mare gândindu-ne la un lucru esențial: cum stăm cu costumul de baie? Și cum tendințele în privința costumelor de baie se aliniază celor din lumea modei, de fiecare dată… ne-am cam dori să avem cel puțin un model nou. Te-ai gândit însă cum arătau costumele de baie feminine la începuturile lor? Când au apărut, cine le-a inventat și cum au evoluat modelele de-a lungul timpului? Despre aceste lucruri vei citi în cele ce urmează.

Rochii și mașini de baie

Istoria costumului de baie feminin începe cu o ținută simplă, cunoscută drept… „costumul Evei”. Până în secolul 19, băile în cadre naturale se făceau în pielea goală. Și chiar dacă femeile se mai acopereau cu obiecte de îmbrăcăminte care ar putea sugera bikini-ul modern, acelea nu erau, propriu-zis, ținute de mers la baie sau la plajă.

Costumul de baie a apărut cu adevărat la jumătatea secolului 19, dintr-o necesitate: revoluția industrială și, automat, dezvoltarea căilor ferate, au facilitat deplasarea oamenilor către zonele de coastă, mai exact către plaje, aceasta devenind, încet-încet, o activitate recreativă din ce în ce mai populară.

costume baie vintage
Așa arătau costumele de baie la jumătatea secolului 19

Dacă ne uităm la o femeie din a doua jumătate a secolului 19, îmbrăcată în costum de baie, cu greu ne dăm seama că ea poartă așa ceva. Vremurile făceau ca ținuta de baie să semene mai degrabă cu o rochie cu curea, purtată peste niște pantalonași lungi. Nu era nici urmă de estetic în această ținută, dar primele „costume de baie” își făceau treaba, ascunzând trupurile femeilor.

costume baie vintage
Fete pe plajă, în a doua jumătate a secolului 19

De altfel, în acele vremuri, femeile erau obligate să-și ascundă corpul pentru a fi „modeste”. Din această cauză, partea superioară a costumului de baie atârna ca o rochie, ascunzând fizicul celei care-l purta. Aceste costume erau făcute din materiale grele, de flanel, suficient de opace și țepene, cât să nu se vadă nimic când ieșeai din apă.

costume baie vintage
Mașinile de îmbăiere erau extrem de populare

În unele locuri, femeile din secolul 19 își permiteau luxul de a folosi o „mașină de îmbăiere”. Acestea erau structuri micuțe, pe roți, care pluteau pe apă, în așa fel încât o doamnă Victoriană se putea scălda departe de ochii curioșilor.

Din ce în ce mai mici

Odată cu noul secol 20, apariția Olimpiadelor moderne și promovarea înotului ca sport olimpic, oamenii au înțeles că un costum de baie ar trebui să fie și funcțional, nu doar să acopere pielea pudibonzilor. Prin urmare, și-au făcut apariția costumele de baie pe corp, mai puțin greoaie, adevăratele „pioniere” ale modei care avea să vină în câțiva ani. În această perioadă, femeile le asortau cu papuci moi, de baie, pentru a-și proteja picioarele de pietrele din apă.

costume baie vintage
La începutul secolului 20, costumele de baie au început să intre la apă

În 1910, costumul de baie feminin devenise deja mai puțin restrictiv și mult mai ușor. Femeile își expuneau brațele, tivul urcase mult iar designerii utilizau mai puțin material pentru a acoperi corpul doamnei. În anii 20, lucrurile au continuat să evolueze iar costumele de baie au devenit și mai mici, cerința pentru acest obiect de îmbrăcăminte crescând foarte mult, la aceasta aducându-și o importantă contribuție industria filmului. Atât Hollywood-ul, cât și revista Vogue, popularizau faptul că a purta un costum de baie pe plajă e o declarație de „glam”. O tendință care avea să persiste în deceniile ce au urmat.

În anii 30, fotografii starurilor și starletelor le făceau acestora poze pe bandă rulantă în costume de baie. Imaginile aveau un impact major, fiindcă femeile necunoscute făceau orice ca să-și urmeze „idolii”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, personaje precum Betty Grable și Rita Hayworth deveniseră simbolurile sintagmei „pentru ce luptăm”, în ochii (și inimile) soldaților americani.

Bikini-ul inventat de un francez

Costumele de baie din două piese au devenit obișnuite în anii care au urmat războiului, dar ele acopereau mult, lăsând doar o mică porțiune din abdomen vizibilă. Pe 5 iulie 1946, designerul francez Louis Reard a prezentat primul bikini modern, care în sfârșit era făcut din puțin material.

Numele i-a fost inspirat lui Reard de testele nucleare pe care americanii le făcuseră cu o săptămână mai devreme pe atolul Bikini din Pacific – considerat atunci cel mai mic din lume. Noul design, al celui mai mic costum de baie din lume, era foarte „riscant”, așa că Reard a trebuit să apeleze la perfecțiunea lui Micheline Bernardini, o dansatoare din Paris, pentru a-și prezenta creația, și asta deoarece a fost refuzat de modelele celebre ale vremii.

bikini
Micheline Bernardini, dansatoarea aleasă să promoveze primul bikini

Datorită meseriei pe care o practica la Casino de Paris, Bernardini nu avea nicio problemă cu ideea de a apărea goală în public. Prezentarea a avut loc la Piscine Molitor, iar bikiniul a cunoscut un succes imens în special în rândurile bărbaților: în urma prezentării, Micheline a primit circa 50.000 de scrisori de apreciere de la fani.

bikini day
Prezentarea bikiniului, în 1946

Moda a prins în primul rând în Europa, în ciuda interdicțiilor inițiale de pe plajele din Spania și Italia. În anii 50, bikiniul devenise prea popular ca să mai poate fi interzis în vreun fel, iar business-ul lui Reard a înflorit. Apăruseră o mulțime de reclame la bikini și se spunea că un costum de baie din două piese nu e un bikini adevărat dacă fiecare dintre piese nu poate fi „strecurată printr-un inel”.

În mai pudica Americă, rezistența a fost ceva mai mare, până la începutul anilor 60, când entuziasmul tinerilor rebeli a adus bikiniul pe plajele americane, odată cu piasa lui Brian Hyland, celebra „Itsy Bitsy Teenie Weenie Yellow Polka-Dot Bikini”. Mai târziu, în anii 60, cultura surfingului, întreținută de trupe ca Beach Boys, a „cimentat” această piesă de rezistență pe trupurile femeilor tinere. Iar de atunci popularitatea bikiniului a continuat să crească.

Costumul de baie în anii 60
Costumul de baie în anii 60

Cea mai importantă inovație din anii 60 în privința costumelor de baie a fost apariția spandex-ului, o fibră de poliester foarte ușoară, mult mai puternică și mai elastică decât cauciucul, care a fost adoptată rapid de către designerii costumelor de baie și care a contribuit major la creșterea calității acestora.

„Explozia” costumelor de baie

Costume de baie în anii 70
Costume de baie în anii 70

În anii 70 și 80, trupurile sculpturale ale femeilor deveniseră noul ideal. Designerii au început să se întreacă în a lansa modele de costume de baie care să pună în evidență zone ale corpului greu de „lucrat”, precum fesele și partea superioară a coapselor. Compania Speedo a devenit lider de piață, în special în privința bărbaților, care-l adulau pe Mark Spitz, înotătorul campion olimpic în 1972.

În aceste două decenii am asistat și la reîntoarcerea costumul de baie dintr-o bucată (costumul „întreg”, cum îi spunem noi), dar și la apariția a tot felul de idei concretizate în șnururi, decupaje și, nu în ultimul rând, modelele tanga. Materialele elastice au devenit mai ușoare ca niciodată, mai vii, mai colorate, au apărut finisajele metalice și așa mai departe.

Citește și: Tendințe din istoria modei și poveștile din spatele lor

Ti-a placut? Da mai departe:Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter