Patimile si renasterea Materei – partea I

Basilicata

Patimile si renasterea Materei – povestea mahalalelor subterane ale unui oras antic devenit, mai nou, o destinatie de lux!

Acum ceva timp, venind dinspre Bari, dupa o vizita regulamentara in deja celebrul Alberobello – tinta noastra principala in drum spre Coasta Amalfitana – am luat-o prin sudul “cizmei” pentru a ajunge mai repede in Sorrento. Era destul de tarziu si incercam sa mai prindem ceva lumina naturala pentru restul orelor pe care le aveam de petrecut, in masina, pe soselele destul de intortochiate pana la destinatie.

Ca atare, am trecut destul de rapid pe langa orasul Matera.

Am zarit totusi cateva pesteri – un sit arheologic imprejmuit cu garduri din sarma (la acea vreme) – si, ascuns vederii, ceva ce parea sa fie un oras vechi, fantomatic, cu multa istorie in spate si obiective demne de “investigat’’. Fiind pe graba, am decis sa ne continuam drumul spre cealalta coasta a Italiei, suficient de atractiva ca loc de vacanta.

Totusi, am cautat mai multe informatii pe net, simtind ca zona are potential! Ce am descoperit avea sa ma convinga sa ajung, din nou, in Basilicata si sa ii descopar toate minunile, de data aceasta organizat si… pe indelete!

Matera, prin asemanarea ei cu Orasul Sfant, Ierusalimul, a fost aleasa ca locatie pentru multe filme cu tema biblica. Cel mai cunoscut fiind ‘’Patimile lui Hristos’’ (2013, in regia lui Mel Gibson, in care rolul mamei lui IIsus a fost jucat de fenomenala Maia Morgenstern), iar cel mai recent, ‘’Ben Hur’’ (2016, in regia lui Timur Bekmambetov).

Matera are insa ce au doar alte doua orase ale lumii, Aleppo (Alep – Siria) si Ierihon (Palestina): o istorie de peste 9.000 de ani de locuire continua si, conform UNESCO, este cel mai reprezentativ exemplu de asezare troglodita (comunitati umane care locuiesc in pesteri) de tip mediteranean, perfect adaptata terenului si ecosistemului. Zona a fost locuita in permanenta inca din Paleolitic, urmele arheologice gasite fiind dovezi graitoare ale numeroaselor si importantelor etape istorice succesive prin care a trecut orasul – ce poarta numele consulului roman Matheola – pana in perioada moderna.

Fara doar si poate, Matera a cunoscut faima internationala datorita celor doua “cartiere’’ – Sasso Caveoso si Sasso Barisano, numite generic Sassi di Matera (Pietrele Materei) – un labirint de stradute care formeaza partea cea mai veche, dar si cea mai spectaculoasa, a asezarii.

Cunoscut si ca “Orasul Subteran’’, in anii ’50, Sassi a fost numit “rusinea Italiei’’, totul culminand cu evacuarea fortata a celor 15.000 de locuitori care traiau in conditii greu de descris, in pesteri sapate in calcarul defileului impresionant, prin care trece La Gravina – raul ce imparte asezarea in alte doua zone. Oamenii “grotelor’’ traiau, in continuare, asa cum o facusera timp de mii de ani, in familii numeroase, dormind alaturi de animalele lor domestice – din lipsa de spatiu, dar si pentru a se incalzi in perioadele reci – in cele mai mizere conditii si fara cele mai elementare facilitati.

A fost nevoie de o carte,’’Cristos s-a oprit la Eboli’’, scrisa de Carlo Levi – scriitor antifascist exilat in Lucana (astazi Basilicata) – pentru a aduce in atentie mizeria, saracia si nenorocirea din sudul tarii, comparand viata sumbra de acolo cu ”Infernul” lui Dante.

Dupa anii ’60, mizerele Sassi au ramas sa putrezeasca in nepasare, abandonate.

In anii ’70, niste hipioti s-au mutat in pesterile prin care bantuia inca amintirea molimelor, a tifosului sau a malariei, iar prin anii ’80 s-au initiat primele planuri de reabilitare, dar nimeni din exterior nu a fost interesat.

Incet, incet, acesti rezidenti nonconformisti au fost conectati la utilitati si au capatat curaj sa-si deschida mici afaceri. In 1993, UNESCO a declarat Sassi ‘’World Heritage Site’’, iar dupa alti 10 ani, Mel Gibson a adus, in sfarsit, faima asupra Materei, filmand mare parte a “Patimilor’’ in imprejurimile atat de dramatice, dar spectaculos de cinematografice ale orasului. Se pare ca Gibson va filma si partea a doua a celebrei sale ecranizari tot acolo, chiar anul acesta! Eu vreau sa prind un loc in primul rand… la filmari!

Pentru mult timp, Basilicata a fost cea mai saraca regiune a Italiei, iar Matera, una dintre cele mai napastuite asezari, desi a fost capitala provinciei pentru o buna perioada de timp.

Astazi, Matera a renascut, iar dupa ce UNESCO a luat-o sub aripa sa protectoare, valul de turisti curiosi a facut ca multe dintre grotele si casele din calcar – auriu si atemporal – sa fie transformate in restaurante elegante, hoteluri cu multe stele – chiar daca nu in acceptiunea generala – baruri, cafenele, gelaterii sau magazine – de suvenire si bijuterii.

Guvernul detine astazi, in proportie de 70 %, zona antica a orasului, cei mai multi dintre proprietarii de mici afaceri platind chirie pentru spatiile pe care le folosesc – unele dintre ele fiind chiar cele in care, pe vremuri, au trait familiile lor. Acum, Matera are parte de recunoastere, nu mai este loc de rusine… Este momentul ei de glorie, dupa atatea milenii de suferinta!

Va urma! ☺

Credite foto: WEB

Ti-a placut? Da mai departe:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter