La trap prin Transilvania

Mi-am dorit o experienta de “weekend altfel” si e clar ca mi-a reusit performanta…

Am impachetat bagajele, inclusiv echipamentul de echitatie, si am plecat vineri seara din Bucuresti, noi… dar si toti ceilalti (con)cetateni care isi doreau sa evadeze dintre betoanele incinse ale oraselor. Haosul din trafic la iesirea din Bucuresti este lesne de inteles, dar Stelvio, primul SUV Alfa Romeo, a fost cel mai bun companion pe care il puteam avea – mai ales la drum lung. Cu o istorie de 107 ani si experienta cat cuprinde, Alfa Romeo a creat dintotdeauna modele capabile sa ne modifice perceptia pe care o avem fata de automobile – reusind sa le ridice la rang de arta si sa le desavarseasca din punct de vedere tehnologic!

Asadar, in total, sase ore si jumatate – fara oprire – pana la Sighisoara, dintre care: o ora petrecuta la iesirea din Bucuresti, doua irosite pe Valea Prahovei, restul de trei si jumatate fiind, de fapt, timpul real pe care ar fi trebuit sa il petrecem pe cei 300 de km pana la destinatie…

Cu alte cuvinte, am ajuns noaptea, tarziu, „in the middle of nowhere”, undeva prin Prod, terminati de oboseala, dar increzatori ca dis-de-dimineata vom deschide ochii intr-un mic paradis rural. Ne-am trezit in nechezat de cai si ciripit de pasarele, miros de cafea calda si da, de fan proaspat cosit – o dulce alinare dupa supliciul numit DN1. Dupa un mic dejun cu parfum de tuberoze, florile locului, am incalecat pe Merta si Malga si am plecat in pas saltat prin… inima Transilvaniei!

Am trecut prin vai de o frumusete rapitoare, prin paduri dese unde inca mai canta cucul, prin sate multicolore si pierdute in timp, prin noroaie, iarba inalta pana la brau si suvoaie involburate de ploile recente. Greu de descris experienta, greu sa imi recapat pana si suflul pierdut la propriu din cauza efortului, dar si la figurat, datorita minunatiilor care ni se asterneau in fata… Frumusetea dumnezeiasca a locurilor si fornaitul calului imi vor ramane intiparite, pentru totdeauna, pe suflet.

 

Ajunsi inapoi la ferma, Lady Adela ne astepta cu masa pusa – preparatele cu arome locale fiind expuse cu dichis – si cu zambetul pe fata ne intreba malitios: „… Mai puteti?”

Raspunsul nostru sincer a fost: „Nuuu! Suntem praf!!!”

Dar, ce sa vezi, Sir Mihnea – „il capo di tutti capi’, cum singur se recomanda, unul dintre cei mai tari instructori de echitatie din tara, dar si sotul Adelei – avea alte planuri cu noi! Ne-a dat voie sa ne odihnim putin, dupa care ne-a scos, da, iarasi, la o plimbare pe potecile patriei, cum altfel decat… calare! Alte doua ore si jumatate de peripetii – care ne-au terminat definitiv –, dar ce oboseala minunata ne-a cuprins, seara, la un pahar de sampanie si o felie de tort pregatit tot de manutele pricepute ale Adelei… Insa, sadismul in cea mai pura forma a lui s-a indreptat spre „Il capo”, aflat… zice tot el, la dieta! A fost momentul nostru de razbunare pentru toate „caznele” prin care ne-a trecut! Am mancat doua felii de tort doar ca sa ii fac lui in necaz!! Sic!!

A doua zi calare a inceput printre picaturile de ploaie aruncate de cativa nori razleti, dupa care soarele ne-a zambit prietenos pentru vreo cateva ore, timp suficient sa dam o fuga – cu prietenul nostru, Stelvio – pana in Sighisoara si sa mancam o placinta cu branza la Casa Cositorarului.

Si pentru ca tot vorbesc aici de cai, este cazul sa vorbesc si de cei putere ai lui Stelvio – mari si frumosi! Este o masina care m-a surprins din multe puncte de vedere, de la confort, la modul in care se lipeste de sosea la curbe sau in depasiri. Cu o gramada de dotari de ultima ora, Alfa Romeo Stelvio este mixul perfect intre traditie, viteza si frumusete, iar alchimia din spatele formelor sale magice este o parte integranta din istoria brandului. Stelvio schimba paradigma SUV, adaugandu-i emotie si temperament, dar si eficienta in ceea ce priveste consumul de combustibil, gratie sistemului electronic de dezactivare a cilindrilor.

 

Iar culoarea… culoarea asta de Mare Mediterana a intors multe capete, iar pe mine m-a facut sa ma gandesc serios la faptul ca as putea sa am nevoie si de un „italiano vero pe patru roti” in viata mea, nu doar de un canadian ce ar trebui clonat, „importat” intr-o tara fara autostrazi si luat cu acte in regula pe motive de multa dragoste si respect reciproc! ☺

La intoarcerea spre Bucuresti, aceeasi epopee in trafic, tot sase ore chiar si intr-o zi de luni, dar pe care le-am fragmentat cu niste fotografii frumoase facute pe superbul drum ce leaga Sighisoara de Brasov si unde se poate merge, inca, la viteza legala afisata; pe DN1, de exemplu, Waze ne-a avertizat ca suntem parcati ilegal in dreptul localitatii Busteni si nu ca stam bara la bara pe un drum care leaga realitatea oraseanului pragmatic de taramul de vis al cailor lui Mihnea si de mancarea dichisita a Adelei.

Cert este ca fiecare kilometru facut cu multa rabdare de Stelvio, ne-a dus ma aproape de ceea ce eu numesc un weekend perfect petrecut intr-un colt de Rai numit Cross Country Farm.

Multumesc AutoItalia pentru experienta!

Ti-a placut? Da mai departe:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter