Cei mai mulți oameni nu concep să treacă Sărbătorile de iarnă fără a împodobi un minunat brad de Crăciun, sub care să așeze cadouri pentru cei dragi. Precum multe tradiții de Crăciun, inclusiv sărbătorirea Crăciunului însuși, originea bradului (și a tuturor lucrurilor ce țin de el) are legături păgâne. Hai să aflăm câteva lucruri despre istoria pomului de Crăciun.

Originile păgâne ale pomului de Crăciun

Cu mult înainte de apariția creștinătății, oamenii din emisfera nordică foloseau plante pentru a-și decora casele, în special intrările acestora, odată cu sărbătorirea solstițiului de iarnă. Noaptea dintre 21 și 22 decembrie este cea mai lungă noapte a anului. În mod tradițional, această perioadă era privită ca una în care zeul soarelui își reintra în puteri, după ce acestea fuseseră slăbite în zilele de iarnă. Plantele perene serveau drept reamintire a acestui lucru și a faptului că vara trebuie așteptată din nou.

Solstițiul era sărbătorit de egipteni, care-și umpleau casele cu frunze verzi de palmier, în onoarea zeului Ra, acesta fiind reprezentat cu un cap în formă de șoim și având soarele drept coroană. În nordul Europei, celții își decorau templele druide cu crengi înverzite, ce semnificau viața eternă. Și mai la nord, vikingii erau convinși că plantele veșnic verzi erau plantele lui Balder, zeul luminii și a păcii. Romanii marcau solstițiul de iarnă printr-o sărbătoare numită Saturnalia, ținută în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii și, precum celții, își decorau templele și casele cu crengi de brad.

Saturnalia
Saturnalia, prilej de orgii pentru romani

Trebuie menționat, de asemenea, că Saturnalia era cea mai importantă sărbătoare a romanilor. Ea se desfășura de-a lungul unei săptămâni, între 17 și 25 decembrie, pe parcursul căreia nimeni nu mai era urmărit pentru diverse infracțiuni – crimă, viol, jaf – tot ceea ce în mod normal era în afara legii. Dar, deși o mulțime de oameni profitau de asta pentru a face fapte reprobabile, Saturnalia era, la fel de bine, o perioadă a bunătății. În timpul Saturnaliei, romanii erau mai veseli și schimbau între ei cadouri.

Lucrurile încep să sune familiar, nu-i așa? În primele zile ale creștinătății, nașterea lui Isus a fost desemnată drept ultima zi a saturnaliilor de către primii împărați romani creștini, chiar dacă savanții vremurilor susțineau că Isus s-a născut 9 luni mai târziu. Unii spun că era o înțeleaptă stratagemă politică, una care, în timp, a transformat Saturnalia dintr-un maraton de petreceri desfrânate într-o sărbătoare care ridica în slăvi nașterea lui Hristos.

Deși o mulțime de culturi antice foloseau plante verzi pentru decorațiuni în jurul zilei de Crăciun, documentele istorice sugerează că tradiția pomului de Crăciun a fost pornită în secolul 16 de către germani, care decorau brazi în interiorul caselor. În unele culturi creștine, Adam și Eva erau considerați sfinți, oamenii sărbătorindu-i în ajunul Crăciunului.

Pomul de Crăciun în Evul Mediu

În timpul secolului 16, către sfârșitul Evului Mediu, nu rare erau spectacolele care se desfășurau în aer liber în „ziua lui Adam și a Evei” și care aveau ca temă povestea Creației. Ca parte a acestor spectacole, Grădina Edenului era simbolizată de un „copac al Paradisului”, în care erau atârnate fructe. Preoțimea a interzis însă aceste reprezentații publice, considerându-le acte de păgânizare. Așa că unii oameni tăiau în secret crengi de conifere și le duceau în casele lor.

Acești copaci au fost numiți inițial „pomii paradisului”, fiind acompaniați de piramide din lemn, făcute din ramuri și strânse cu frânghie. Unele familii atârnau (și aprindeau) lumânări de aceste piramide, câte una pentru fiecare membru. Acestea au fost precursoarele ornamentelor și luminilor din pomii moderni de Crăciun, laolaltă cu obiecte ce se putea mânca, precum turta dulce sau merele aurite.

Unii afirmă că primul care a aprins o lumânare în vârful unui pom de Crăciun a fost profesorul Martin Luther (1483-1546). Legenda spune că, într-o seară târzie din preajma Crăciunului, Luther mergea către casă prin pădure când, la un moment dat, a fost săgetat de frumusețea unei steluțe care strălucea deasupra brazilor. Dorind să împărtășească experiența împreună cu familia lui, Martin Luther a tăiat un brad și l-a dus acasă, după care a așezat o lumânare mică pe ramurile acestuia și a aprins-o, pentru a reda cerul de Crăciun.

martin luther
Profesorul Martin Luther, sărbătorind Crăciunul în sânul familiei

Legendă sau nu, cert e că până în anul 1605, brazii de Crăciun deveniseră o realitate. În acel an, documentele consemnează faptul că locuitorii din Strasbourg „aranjau brazi în saloane și atârnau de aceștia petale de trandafiri, dar și hârtie colorată, mere, dulciuri, staniol etc.”

În acele perioade de început ale pomului de Crăciun, mulți oameni de stat și membri ai preoțimii condamnau acest obicei care sărbătorea nașterea lui Isus. De pildă, ministrul luteran Johann von Dannhauer, se plângea de faptul că acest simbol avea tendința de a distrage oamenii de la adevăratul „pom veșnic verde” care era Isus Hristos. Puritanii englezi condamnau câteva obiceiuri asociate cu Crăciunul, precum utilizarea simbolică a buturugii și a vâscului. Oliver Cromwell, celebrul și influentul politician britanic din secolul 17, a pledat împotriva „tradițiilor de păgânizare” a colindelor de Crăciun, brazilor împodobiți și atmosferei vesele, despre care afirma că „desacralizează evenimentul”.

Pomul de Crăciun modern

Obiceiul de a așeza cadourile în jurul pomului de Crăciun nu a apărut până în perioada de domnie a reginei Victoria (întinsă pe o perioadă de 63 de ani, din 1837 până în 1901). În anul 1846, Victoria, împreună cu Albert, soțul ei german, erau prezenți într-o schiță desenată din publicația Illustrated London News, stând împreună cu copiii lor în jurul unui brad de Crăciun la reședința din Castelul Windsor.

quuen victoria
Regina Victoria, împodobind bradul de Crăciun la Castelul Windsor

Emigranții germani aduseseră în Insulă tradiția pomului de Crăciun la începutul secolului 19, dar obiceiul nu prinsese prea abitir printre britanici. După ce regina Victoria a devenit un monarh extrem de popular și a început să sărbătorească Crăciunul în prezența brazilor, atârnând de ramurile acestora cadouri pentru soțul ei, oamenii de rând au urmat-o fără crâcnire.

pom craciun 1836
Prima imagine publicată ce reprezenta pomul de Crăciun – pe coperta revistei The Stranger’s Gift, din 1836

Peste Ocean, în secolul 19, brazii de Crăciun nu erau foarte populari, deși fuseseră aduși de emigranții germani și olandezi. În plus, americanii nu erau atât de influențați de către Regină. În schimb, liderii, artiștii și scriitorii americani formau fericita clasă de mijloc a societății, schimbând daruri în jurul pomului de Crăciun în încercarea de a face uitate vechile obiceiuri, considerate decadente, precum mersul cu colindul. Imaginea familiei fericite de Crăciun a fost sporită de un poem scris de Clement Moore în anul 1822, intitulat „Twas the Night Before Christmas”, în care este prezentată pentru prima oară imaginea modernă a lui Moș Crăciun (Santa Claus).

Clement Clarke Moore
Poetul Clement Clarke Moore

A durat destul de mult până când bradul de Crăciun să devină parte integrantă a vieții americane pe perioada Sărbătorilor de iarnă. Președintele Franklin Pierce (1804-1869) a aranjat primul pom de Crăciun la Casa Albă, la jumătatea anilor 1850, în vreme ce președintele Calvin Coolidge (1885-1933) a dat startul ceremoniei de aprindere a beculețelor din pomul de Crăciun pe peluza din fața Casei Albe, în 1923.

Deși nu toate culturile creștine au adoptat în mod tradițional împodobirea caselor cu ramuri de conifere și cu cadouri, influențele exercitate de Occident au sporit consumerismul transformând pomul de Crăciun într-un simbol ubicuu. Și, în cele din urmă, multe popoare cu alte credințe au adoptat obiceiul – de exemplu, japonezii.

Astăzi, în întreaga lume se taie anual circa 300 milioane de brazi de Crăciun, în ferme specializate care susțin o industrie de peste două miliarde de dolari. Chiar și-așa, se pare că numărul brazilor nu este suficient, peste tot înregistrându-se tăieri ilegale de brazi din păduri.

Citește și: Cum a apărut Moș Crăciun

Ti-a placut? Da mai departe:Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter