Click here for the English version

As vrea sa va spun atat de multe despre Scotia, dar imi dau seama ca, orice as scrie eu aici, “doesn’t do it justice” – dupa cum spun englezii.

Scotia trebuie inteleasa prin salbaticia ei fantastica, respirata proaspat sus pe munte sau pe tarmurile marilor ei involburate, ratacind prin ploaia marunta ori vaslind pe lacurile ei legendare, calcand prin iarba mustind de apa vie sau visand printre cascadele care se prabusesc dramatic in perdele lungi de apa, bolborosind povesti cu zane si inorogi peste vaile stravechi.

Da, ploua in Scotia… ploua atat de tare uneori de nici nu vezi pe unde mergi… dar cand norii se dau la o parte fac loc unui cer sincer, adanc si ireal de albastru. Localnicii spun ca ploaia adevarata este doar atunci cand apa vine spre tine orizontal, nu cand toarna – doar – din cer…

Scotia miroase frumos, a proaspat, a nou si a vechi in acelasi timp… Ploaia o spala, vantul o zvanta, soarele o primeneste. E impietrita in vremuri demult apuse, dar se lasa cucerita de noile armate – de turisti, de data asta – venite de peste mari si tari sa ii preamareasca frumusetea.  

Dar cum o fotografie face cat 1000 de cuvinte, cred ca cea mai potrivita descriere a Scotiei este o imagine in care am surprins o caprioara venind spre noi timid, care a mancat din palma mea bucati mici dintr-un mar mare pe care l-am impartit frateste, iar drept multumire m-a privit in adancul sufetului pret de cateva secunde si mi-a dat de inteles ca voi fi vrajita si iremediabil indragostita de acest taram desprins din file de poveste cu parfum celtic.

Caprioara nu a fugit, asa cum ma asteptam, ci a ramas, curioasa, pe pozitii. Noi eram intrusii, ea era “acasa” in crangul de pe malul raului cu ape repezi, dar ne-a intampinat fara frica… A stat acolo pana am plecat noi, coplesiti de minunea din fata noastra si de toata scena aceea pastorala.  

 Credite foto: wallpaperbro.com si arhiva Maria Andrei

Ti-a placut? Da mai departe:Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter